facebook.png twitter.pngYoutube.pnginstagram.png

Aparitii media

Aparitii media C.S. Baller

"Salut! Sunt Ştefan. Am 12 ani, 1,92 m şi..."

sponsorizare baschet club baller

L-am cunoscut când abia împlinise 4 ani. Era o firimitură de puştan. Tocmai se trezise din somn, când aeronava plecată din Bucureşti avea să zgârie cu roţile puternice pista aeroportului din Milano. S-a trezit nici prea bucuros, nici prea înfuriat. Părinţii lui, Nicoleta şi Costel, îl luaseră în prima călătorie adevărată. O călătorie spre Cupa Europei de atletism, competiţia în care sportivi din 12 ţări îşi valorifică spiritul de echipă. A ieşit bine în final. Şi pentru mama lui Ştefan, şi pentru reprezentativa condusă de Nicoleta, Ionela Tîrlea, Gheorghe Guşet sau Bogdan Tudor. Discobola multiplă medaliată la CM şi CE zice că fiul ei i-a purtat noroc pe portativul de lângă Scala. Şi mi-a purtat şi mie. Băieţelul rotofei se prezenta tuturor. Şi mi s-a prezentat şi mie, cu o voce înceată: “Salut! Sunt Ştefan. Am 4 ani. Şi voi fi sportiv”. L-am crezut pe cuvânt şi l-am salutat şcolăreşte. Nu am ratat momentul şi l-am inclus în reportajul pe care voiam să-l denumesc simplu: "Familia Grasu". Aşezând însă patru cărămizi una peste alta – vârsta Nicoletei, vârsta soţului ei - antrenorul Costel Grasu, vârsta nepotului Mihai şi vârsta lui Prâslea (4 ani) – mi-a dat o sumă rotundă. Aşa că "Familia Grasu" s-a dus în tipar "Familia de 100 de ani". Nici să nu vă treacă prin minte întrebări centrate pe kilograme, ar fi ieşit o sumă mult mai mare. Aşa că am rămas cu... “Salut. Sunt Ştefan. Am 4 ani. Şi voi fi sportiv”.

img-1837.jpg 

2007, Cupa Europei de la Milano. Costel Grasu, Nicoleta Grasu, Ştefan Grasu şi Mihai Grasu. FOTO> Andru Nenciu

Câţiva ani mai târziu, l-am reîntâlnit. L-am reîntâlnit pe Dinamo, în cuşca de aruncări. Pe margine, feţele tuturor erau radioase nevoie mare. Se vorbea despre un bebeluş şturlubatic. Despre un fost bebeluş şturlubatic, mai exact. Băieţelul cu gambe de oţel făcuse opt ani şi exersa piruetele. Nu-şi clădea vreo viitoare carieră în balet. Exersa piruetele specifice discobolilor. Şi, în final, lansa farfuria zburătoare de nici n-o mai zăreai cu ochiul liber. Îşi ştergea sudoarea de pe frunte cu un prosop cât el de mare şi se cuibărea la pieptul Nicoletei. Am aşteptat finalul şi m-am apropiat tiptil. Luând loc pe băncuţa din spatele plasei de aruncări, l-am privit făcându-şi încheierea şedinţei de pregătire. Realizasem că sportul îi bate deja la uşă şi mă întrebam din ce perspectivă să-l abordez pe micuţ. Un zâmbet proptit pe un cap rotund m-a smuls din visare. “Salut. Îmi aduc aminte de tine. Sunt Ştefan. Am 8 ani. Crezi că am devenit deja sportiv!?”. Atunci am înţeles. Am înţeles că lucrurile se brodaseră în aşa fel încât cel mic să păşească pe drumul bătătorit de ai lui.

Între timp. Între timp, la Şcoala 49 din Vatra Luminoasă, fiul familiei Grasu pune o îmbrăţişare de urs, într-o poză de grup, de final sau de început de an. Poza aceea. Poza clasică. Pe scări. Cu învăţătoarea în mijlocul copiilor. Ştefan are 9 ani şi imaginea surprinsă se transformă în afiş la panoul de lângă cancelarie. La Şcoala 49 încă mai vin profesori şi antrenori să identifice potenţialii copii plini de calităţi. Unul dintre ei e Daniel Anica, proprietar şi antrenor la CS Baller, club de baschet. Fostul jucător de la CS Otopeni rămâne în faţa pozelor lipite de perete şi îşi ridică sprâncenele. „E mare rău puştiul ăsta. Ceilalţi colegi de clasă îi vin până la piept”, îşi spune în gând profesorul de baschet. Drumul până în sala de baschet a devenit unul scurt. Şi, poate, Ştefan, a întins mâna spre antrenor şi i-a zis: “Salut. Sunt Ştefan. Am 9 ani. Fac atletism. Şi poate aş încerca să fac şi baschet”.

11535783-872671636141361-8291413565315752536-n.jpg

CS Baller U13, pe terenurile de baschet 3x3 ridicate de băieţii de la Sport Arena

11705541-877905542286885-3293332646176509937-o.jpg

Echipa CS Baller U13, înaintea unui meci din Campionatul Naţional

Campion la categoriile lui de vârstă până în acel moment, la greutate şi aruncarea discului, lui Ştefan, atlet la CS Dinamo, i se deschidea un nou orizont. Auzisem de la părinţii lui că i se aprinseseră călcâiele după sportul cu mingea la coş, iar tatăl lui îmi mărturisise că practică în paralel şi aruncările, şi baschetul la CS Baller. Mi-am zis că trebuie să-l văd şi sub coş. El? Băieţelul de un metru şi un pic în sportul lui Big Ghiţă Mureşan!? Şi discobol, şi baschetbalist? Poate i-o fi spus cineva de campionul lituanian Virgilijus Alekna, fost baschetbalist, actual campion la disc? Se împliniseră deja cinci ani de când nu mai dădusem ochii cu el. Şi, în sala Federaţiei Române de Baschet, în septembrie 2015, la un meci CS Baller – Dinamo, aveam să-l reîntâlnesc. Parchetul stătea ferm lipit de ghetele lui, Air Jordan mărimea 46, iar sub maioul său mai ascundea încă alţi trei colegi. Putea să joace la fel de bine pivot sau shooter, iar plecările din 45 de grade cu un cross printre picioare erau finalizate fără cusur cu spargerea apărării pe panou. Aflat în tribune, lângă mine, Costel ţinea un monolog ca în momentele în care rata de puţin podiumul la disc la Jocurile Olimpice din 1992. „Acum punem fundaţia, cărămidă peste cărămidă. Face în paralel aruncări şi baschet şi vom vedea spre ce drum va cârmi”, spune tatăl. Când Dan Anica îl trecea strada spre terenul de baschet, în urmă cu trei ani, copilul avea 1,70 m. Anul trecut, cu creştetul capului deja atingea pragul de 1,80 m. Acum, Ştefi, aşa cum încă îl mai alintă mama lui, are 1,92 m. “În pofida gabaritului – 100 kg – deţine o motricitate extraordinară, se vede că face atletism, dar îi este transmisă şi pe cale maternă. Copilul ştie să facă absolut orice, are ball-handling, poate juca pe orice post şi evoluează şi la echipa Under 16 cu succes, deşi are doar 12 ani”, luminează Dan Anica. Finalul meciului cu Dinamo mi l-a adus pe zdrahonul cu oase mari din nou în faţă. Fericit că jocul îi funcţionase, a venit şi a vrut să-mi spună ceva. Nu l-am lăsat. Am preluat iniţiativa. “Ştiu, Ştefan. Te-ai făcut mare. Ai 12 ani...”.

Toamna aproape că a trecut şi vântul competiţiilor l-a purtat la un meci la Focşani. CS Baller s-a impus cu 84-80, iar Ştefan Grasu a marcat 75 de puncte, record absolut în baschetul românesc de acest nivel. Intervine vocea specialistului Anica: “El este un vârf al generaţiei sale. Va creşte până la 2,05 m, 2,10 m, iar estimările mele sunt că în 2-3 ani va pleca din ţară. După profilul lui, vârsta de 16 ani trebuie să-l prindă la un liceu în Statele Unite. Deja se interesează foarte multă lume de el. Are atuul unei anverguri foarte mari a braţelor, driblează bine în regim de viteză, dar trebuie să-i menţinem constant greutatea. Are 12 ani, dar e deja un jucător cerebral”, îi face Anica portretul. Drumul în baschet, un sport cu foarte mulţi practicanţi, nu e pavat cu roze. Dar seriozitatea, amestecată cu valorificarea calităţilor şi cizelarea tehnicii, poate transforma un puşti mai altfel într-un viitor campion. Toate combinate cu puţin noroc pentru bebeluşul şturlubatic din landoul Nicoletei. Acelaşi cu acel copil rotofei din Milano, cu micul gigant de pe Dinamo sau cu şcolarul cu moţ din Vatra Luminoasă. Şi nu! Ştefan nu a omis să-mi răspundă atunci când i-am luat prim planul la finalul meciului de baschet din Bucureşti. Nu şi-a pierdut din prezenţa de spirit, zicându-mi: “Ştiu că ştii cine sunt. Şi mai ştiu că ştii că m-am făcut mare. Dar ţin să-ţi reamintesc: Sunt Ştefan. Am 12 ani. Şi 1,92 m. Nu-ţi spun şi câte kilograme am. Oricum mă vei striga Ştefan... Grasu”.

11329905-847598938610744-5127105020145917107-n.jpg

Ştefan, Nicoleta şi Costel, după un meci jucat luna trecută. FOTO: arhivă personală

11739535-950929888308041-1489021712-n.jpg

Poze surprinse în această săptămână, în timpul unei vizite realizate de ProSport la antrenamentele echipelor de la CS Baller, club condus de Daniel şi Cristina Anica

Preluare Prosport.ro